“Grammii” sau mitul eternei umanități
Debutând spectaculos cu romanul “Rebeliunea” (Editura Eurostampa. Timișoara, 2003), tânărul prozator Armand Sperlea își continuă, tenace și orgolios, periplul narativ cu o altă lucrare de factură SF, intitulată “Grammii”, o trilogie constituită din volumele: “Pe marginea prăpastiei”, “Cultul amintirilor” și “Medalia Ororilor”. La fel ca în cartea precedentă, Armand Sperlea apelează cu success la formula luxuriană a romanului, ceea ce-I permite etalarea unei ample palete de convenții și semnificații, care să asigure demersului său o finalitate estetică certă. Recuzita SF, utilizată adesea ostentativ și redundant de unii autori, este folosită, de data aceasta, spre a intermedia accesul cititorului la o problematică esențiașă, din care se degajă, persistent și emblematic, o paradigmă etică definitorie. Angrenați în conflicte ireconciliabile pentru putere sau animați de mitul efervescent al originii, eroii lui Armand Sperlea ilustrează, de fiecare dată, ipostaze bipolare ale unei umanități dramatice și convulsive: eroism și lașitate, iubire și trădare, credință și renegare, primatul legalității și riscul haosului moral. Construit pe paliere narative și psihologice multiple, romanul “Grammii” este, în fond, o “poveste” despre o lume ciudat de reală, bântuită de exaltări violente și angoase la fel de puternice, o lume în care Erik și Alana reeditează, într-un spațiu și timp al virtualității absolute, mitul cuplului primordial. Noul roman al lui Armand Sperlea dovedește că autorul știe să construiască șituații și personaje verosimile, cu o remarcabilă artă a dozării detaliilor. Dialogurile sunt alerte și credibile, iar nuanțările de ordin psihologic aduc un plus de substanță întregului edificiu epic. Impozant prin arhitectură și modern prin scriitura de o frapantă acuratețe și siguranță, romanul “Grammii” are toate șansele să devină o lucrare de referință în literatura SF a momentului.
prof. Geo Galetaru
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Armand Sperlea 's Page 